Cum a fost la Piatra Neamţ
Publicat la 12 Aug 2010 de Adrian Ciubotaru
5:30 A.M. Mă trezesc fără să sune ceasul şi fără să tragă cineva de mine. Mă trezesc cu Wonderwall în cap şi mă bucur de cele câteva secunde din fiecare dimineaţă când uit de ce nu am zâmbit ieri şi ce trebuie să fac azi. Adun în grabă o mână de haine pentru cele 2 zile la Piatra şi mă pregătesc de plecare. (Ileana…)
Apoi mă trezesc într-o piaţetă şi e soare, o mireasă lângă, am nişte semne de carte în mână, intru iar într-o polemică cu Dragoş începută din cauza gusturilor noastre diferite legate de cărţi, Adi îmi spune ceva, apar nişte copii, mă aşez lângă un desen pe asfalt, Petra descoperă că Nero a fost “un om rău”, zâmbesc, Alex filmează, semnez un poster, citesc ultimile pagini din cartea începută cu ceva vreme în urmă, lângă mine văd 1001 de nopţi, mi se recomandă şi primesc “Inimă atât de albă”, Javier Marias, mi-e bine, întâlnesc un domn care-mi arată semnul LU Braşov şi-mi aminteşte că ne-am văzut acolo, mă bucur, se mai aşează cineva lângă mine, veselie.(Andreea…)
Am intalnit o femeie.Care ma iubeste.
Care se unduieste la umbra, leganandu-si picioarele si isi sprijina cotul intr-o stiva inalta de vreo 6 carti. Care priveste in fata cum cativa oameni plecati din zori de zi s-au asezat intr-un colt pe pavajul unui parc central aflat la peste 300 de kilometri departare de orasul din care au venit pentru a-si rasfoi in tihna cartile. Care asculta cu interes cum cativa adolescenti care si-au gasit loc langa ea povestesc timid despre cartile lor preferate, o plecare in Spania, o biblioteca personala neincapatoare si numarul de licee din oras. Care isi intoarce privirea catre corcodusii maturi care o feresc de soare si dealurile albastrui din zare. Care nu se grabeste. Care se bucura… (Alina…)
Poveștile au început a se țese în fața noastră încă din primele minute și s-au întins, pe parcursul a unei ore, în sufletul a peste 100 de oameni și peste paginile a peste 200 de cărți. (Claudia…)
A fost un eveniment care mi-a adus aminte ce norocos sunt să cunosc asemenea oameni, să trăiesc asemenea timpuri. Păstrez amintirea acelui bătrân de pe bancă cu care am discutat despre Nicolae Iorga şi care mi-a recitat o strofă din ultima poezie scrisă de marele cărturar şi căruia i-am oferit două cărţi de Emil Brumaru. (Adrian…)
Sunt…Mândruliţă c-a fost soare, c-au venit copiii, c-au citit bătrânii, c-au râs miresele, c-am cunoscut nişte oameni ce m-au făcut să mă simt puternică şi frumoasă şi deşteaptă şi încrezătoare şi curajoasă, c-am glumit şi că mi-a plăcut că toată lumea a râs la glumele mele, că ne-am tras în cele mai frumoase poze (Ge!), că am oferit şi că am primit vorbe bune, că am oprit oameni pe stradă şi le-am stârnit curiozitatea, că am fost bătută părinteşte pe umăr şi că mi s-a zâmbit, că soarele mi-a dat trei pistrui noi pe nas…(Anne Marie…)
Iată cum se întretaie şi se unesc, se completează şi se deosebesc poveştile personale cu întreaga experienţă trăită la Piatra.
A fost minunat, mulţumim tuturor!
Frânturi de poveşti găsiţi şi la:
Presa:
Adevarul, 1doi3, 1tv Neamt, www.piatra-neamt.neamtvirtual.ro, Zile si Nopti şi Tare ca Piatra.
Partenerii noştri: Primaria Piatra Neamt, Paralela45, Petrom.
1 Response to Cum a fost la Piatra Neamţ
Leave a Response
Blog susţinut de
Parteneri
Citim şi în:
Archives
- February 2012
- January 2012
- December 2011
- November 2011
- October 2011
- September 2011
- August 2011
- July 2011
- June 2011
- May 2011
- April 2011
- March 2011
- February 2011
- January 2011
- December 2010
- November 2010
- October 2010
- September 2010
- August 2010
- July 2010
- June 2010
- May 2010
- April 2010
- March 2010
- February 2010
- January 2010
- December 2009
- November 2009




Sa nu uitam si lacul Bicaz. Este si el in apropiere si este o minune. Doar cunoscatorii stiu sa il aprecieze. Ar trebui macar amintit cand vorbim de Neamt.